search

La Mavrogheni

posted on
March 6th, 2013
written by
Sanziana
category
JURNAL P.S.
comments
5 comments

In urma cu vreo sase sau sapte sambete ma plimbam cu mama prin Bucuresti. Programul nostru este in general destul de incarcat si are cateva destinatii pe care le vizitam aproape de fiecare data: Muzeul Taranului Roman, teatrul Bulandra, Stefanel si cate o bisericuta care ne iese in cale.

In acea sambata ne-am oprit la biserica Mavrogheni, chiar peste drum de MTR, una dintre preferate de altfel. Nici nu am intrat bine in lacasul sfant, ca mamei i-a ramas privirea pironita asupra unui album prafuit, rezemat pe scaunul de lemm din spatele maicutei .

” Vaaaai, dar ce este minunatia aceea din spatele dumneavoastra?
Un album cu toate bisericile din sectorul 4.
Pot sa-l rasfoiesc putin?
Sigur ca da, poftiti!
Uitandu-se spre mine…
Vai, mamica, este fantastic albumul asta! Scrie tot…cand a fost ctitorita, de cine… Vaaaai, cat de mult mi l-as dori! Ce pret are?
150 lei.
Hmmm…. Sa avem noi oare bani sa-l cumparam, mama?
Nu, mama, nu avem!
Vaaai, vai, cat de rau imi pare! Foarte rau! Nici nu-mi vine sa-l las din mana, atat de mult imi place!”

Maicuta, indoisata de atasamentul mamei fata de album…

“Uitati cum facem, doamna! Dati-mi cat aveti si cand mai treceti imi aduceti si restul. Caci m-as bucura mai mult sa fie la dumneavoastra decat sa stea aici, prafuit si uitat.
Vorbiti serios? M-ati emotionat… Dar sa stiti ca eu nu sunt din Bucuresti si nu voi putea veni imediat sa va aduc banii. De adus ii voi aduce, dar nu stiu sa va spun cand. Cand m-or mai primi copiii astia in vizita…
Bucurati-va de el si mergeti linistita. Stiu ca mi-i veti aduce!”

Sambata trecuta mama mi-a trimis banii, rugandu-ma sa ajung cat mai repede cu datoria. M-am dus a doua zi. Am intrat in biserica impreuna cu prietenul meu. Am privit in dreapta si am zarit doua maicute stand la povesti. M-am uitat atent si am recunoscut-o imediat pe cea pe care o cautam.

“Buna ziua! Nu stiu daca ma mai tineti minte, am fost pe aici in urma cu vreo luna impreuna cu mama si am ramas datoare la dumneavoastra.
Da, sigur ca da. Ati venit! Ce mai face mama?
Bine, cred ca se bucura in continuare de album.
Cealalta maicuta, uitandu-se atent la mine…
Ce codita frumoasa aveti!
Multumesc frumos!
Singura v-ati facut-o?
Da.
Cum? E greu?
Hmmm… Nu, dar nu prea stiu sa va explic. Vreti sa-mi desfac parul si sa incerc sa va arat?”
Da, daca ati vrea!
Prima maicuta…
“Las-o draga in pace, nu o pune pe fata sa-si strice parul acum pentru noi.
Dar nu-i nicio problema, va arat cu drag!”

Mi-am desfacut coada, am impartit-o in doua si am inceput tutorialul. Maicutele ma priveau cu foarte mare atentie.

“Ce dexteritate aveti!
Da, multumesc, am exersat. Nu va iesi perfect, dar sper sa intelegeti. De obicei ma uit in oglinda si mi-e mai usor.
Superba! Cum se numeste?
Habar nu am. Chiar nu stiu. (Fishtail, am aflat intre timp)
E din patru, am inteles acum. Multumim mult, Dumnezeu iti va rasplati faptele!
Mi-a facut placere!”

Prietenul meu a asistat mut si cu gura cascata la tot acest spectacol. La iesire, a tras o singura concluzie: “Se vede ca esti fiica maica-tii. Numai tie ti se putea intampla sa te roage niste maicute sa le arati cum se face o coada impletita!”.

Am ras. Am ras mult.

Foto via doodleboat.org

Postari recente

Blogroll

Cauta pe site

RSS Abonare la RSS

5comments

  • Liliana D. - March 6, 2013 at 3:14 pm - Reply

    ….-tii

  • Diana Blinda - March 12, 2013 at 11:19 pm - Reply

    Mi-a placut povestea ta si imi place mult tot blogul tau. De cite ori revin gasesc ceva frumos !

  • Elena - April 19, 2013 at 7:35 pm - Reply

    poveste de poveste :)

  • Leave a Reply