search

Manarola sau noua mea dependenta

posted on
September 12th, 2012
written by
Sanziana
category
PLACES
comments
6 comments

Cam de vineri ma tot perpelesc, pregatesc, entuziasmez la gandul ca voi scrie despre Manarola, cea mai frumoasa poveste pe care am descoperit-o de curand in Portul Tomis din Constanta. 

Sunt atat de incantata incat nu reusesc sa-mi pun gandurile in ordine si sa ma decid cu ce sa incep povestea. Ca o scurta paranteza, am realizat ca dependenta mea celebra de dulciuri a fost inlocuita cu succes cu dependenta de locuri frumoase. Ca doar suma viciilor este constanta… Am inchis paranteza.

Sa ne intoarcem la Manarola, locul care a reusit in aproximativ cinci secunde sa ma cucereasca si sa ma convinga ca exista un coltisor in care sa imi pot bea si eu cafeaua in Constanta. Desi m-am nascut la malul marii si pana in anii studentiei mi-am cam facut veacul pe aici, niciodata nu m-am intors acasa cu gandul de a ma relaxa cu cartea in mana la o terasa. Acum stiti unde sa ma gasiti. Pe mine sau pe mama mea…

De ce? Am nenumarate motive, dar va voi divulga doar cateva:

– marea si barcutele. Stau calme in fata ta, ca intr-un tablou linistitor, in care te poti pierde oricand si oricat.

– decorul, pana in cele mai mici detalii, iti bucura privirea. De la masina de tocat pe post de vaza pentru flori si pana la calutul invelit in ziare  sau cantarele vechi, masina de scris, spicele, bancuta alba, ramele de tablouri.  Ma opresc aici pentru ca sigur veti vrea sa descoperiti cateva detalii si singuri.

– inghetata de lavanda si cea de soc. Marturisesc ca am gustat, nu m-am putut abtine… De -li-ciu!

– tortul casei cu ness si albus de ou va va aduce aminte de gustul copilariei. Mama inca incearca sa afle reteta secreta si nu se lasa cu una cu doua.

– atmosfera. Va recomand o plimbare prin Port in zorii zilei si o cafea la Manarola. Eu astfel mi-am inceput duminica. Si inca zambesc…

Manarola este deschis pana in luna noiembrie, asa ca dati o fuga intr-un week-end, cat timp razele soarelui mai au putere sa ne mai mangaie obrajii.

 

fotografii de Mircea Marinescu

fotografii de Mircea Marinescu

fotografii de Mircea Marinescu

fotografii de Mircea Marinescu

fotografii de Mircea Marinescu

fotografii de Mircea Marinescu

fotografii de Mircea Marinescu

fotografii de Mircea Marinescu

fotografii de Mircea Marinescu

fotografii de Mircea Marinescu

fotografii de Mircea Marinescu

fotografii de Mircea Marinescu

fotografii de Mircea Marinescu

fotografii de Mircea Marinescu

Postari recente

Blogroll

Cauta pe site

RSS Abonare la RSS

6comments

  • Flori - September 12, 2012 at 9:38 am - Reply

    Nu am ajuns deloc in Portul Tomis vara aceasta. Am auzit ca s-au deschis localuri noi pe acolo dar nu mi-a fost dat sa ajung acasa prea des aceasta vara. Dar daca zici ca e deschis pana in noiembrie, fac tot posibilul sa ajung si la Manarola. Aproape ca as putea afirma ca e un loc unic in Constanta unde domina cafenelele cu tapet in alb si negru si bling bling-uri.:)

  • Monica - September 12, 2012 at 11:25 am - Reply

    sunt minunate fotografiile. Felicitari.
    Am trecut prin port vara asta.
    este de nerecunoscut.

  • mari - September 13, 2012 at 4:39 am - Reply

    O minune de loc in care uiti dezastrul din zona veche a orasului ,de ruina Cazinoului,de un primar care duce totul in derizoriu.Mi-placut insistenta mamei de a procura reteta de tort.Vrea cumva sa ne faca o surpriza ?

  • George - September 13, 2012 at 3:04 pm - Reply

    :) da, e un loc frumos. dar m-au dezamagit la capitolul limonada…probabil ar trebui sa treaca la o reteta de limonada pe baza de … lamai

  • Vlad - September 18, 2012 at 9:35 am - Reply

    Ma duce cu gandul la restaurantul lacrimi si sfinti. Proiectul are legatura cu Corvin?

  • Leave a Reply