search

Mazilique Studio

posted on
March 21st, 2016
written by
Sanziana
category
PLACES
comments
8 comments

Aceasta este una dintre acele postari care ma entuziasmeaza muuuult, muuuult peste limita admisa: in primul rand pentru ca studioul lui Mazi este gata si in al doilea rand pentru ca am ocazia sa vi-l prezint aici! 

Nu stiu cum s-au aliniat astrele si pe ce criterii, dar am cam avut “bilete in primul rand” la renovarea acestui spatiu (lucru care m-a incantat) si acum ca e gata, ca e minunat si ca a iesit un studio de poveste asa cum si l-au imaginat Eliza Yokina ( arhitecta si co-fondantoarea biroului de arhitectura SYAA) impreuna cu Mazi, imi vine sa topai un pic de bucurie. Ma voi abtine, nu intrati in panica…

Mazilique Studio este acel loc pe care l-as frecventa zilnic, cu sau fara motiv. Am fost cucerita de la prima poveste si cea dintai schita: “un spatiu in care oamenii se pot aduna in jurul unei mese, un loc care sa creeze momente”. Da, da, da, vreau si eu aici, vreau sa stau la masa lunga, vreau sa rad mult, sa mananc bine si sa depan povesti.

Ce imi place? Cum, sa nu va mai raspund, caci stiti deja? Si totusi… Imi place TOT (asta insemnand: masa lunga cu blat de lemn, scaunele, lustrele gandite tot de Eliza, tocatoarele atarnate, canapeaua si fotoliile marca Photoliu, masa de cafea de la Intro, lustra si aplicele de la The Home si tot ce am mai uitat sa mentionez).

Va pup!

01
02
03
04
04a
05
06
07
07a
08
09
010
011
012
013
014
015
016
017
018
018a
019
020
021
022

Fotografii de Catalin Georgescu

Postari recente

Blogroll

Cauta pe site

RSS Abonare la RSS

8comments

  • doina - March 21, 2016 at 4:41 pm - Reply

    Frumos spatiu, dar daca cititi si povestea spusa de Mazi, cea cu santierul pe care l-a dus singura, citez “Cu vraful de planse si proiecte facute de Eliza in brate, m-am trezit pe santier, intr-o situatie de diletantism total”, “Zi de zi eram la santier incercand sa dau niste indicatii despre ceva la care nu doar ca nu ma pricepeam, dar nici macar nu intelegeam. Iar dimineata de dimineata eram trezita de un telefon care, invariabil, incepea cu: “Domnisoara Cristina, avem o problema!” si discutiile continuau pe parcursul zilei cu tot felul de intrebari la care nu aveam niciun raspuns (in prima faza pentru ca nu intelegeam intrebarea, in a doua pentru ca pur si simplu nu stiam raspunsul) – “Care e cota pardoselii?”, “Care e puterea maxima instalata?”, “Ce strat suport vreti sa folosim?”. ” “Am facut masuratori gresite, am ales materiale nepotrivite, am intarziat lucrarile pentru ca nu puteam lua o decizie (sau nu stiam cum), am pierdut timp pentru ca nu am fost mai bine organizata, am obtinut niste rezultate mediocre pentru ca nu am fost mai atenta. Si in tot acest timp, mi-am facut nervii franjuri.” deducem ca arhitectul a disparut undeva si a reaparut la momentul pozelor care dau bine in reviste…

  • Sanda - March 21, 2016 at 11:52 pm - Reply

    Comentariul este delicios. Praca sunt eu zugravind casa. Am invatat despre materiale de constructii intr-o luna, cat nu invata astia in cinci ani de facultate. Am vazut pozele si pe blog la Mazi, o lucrare exceptionala si un vis devenit realitate. felicitari!

  • mazilique - March 22, 2016 at 7:01 am - Reply

    doina, aici deduci gresit – dupa cum ti-am explicat si pe mail, a fost decizia mea sa gestionez santierul, iar arhitecta a fost acolo ori de cate ori a fost nevoie. ce nu inteleg insa este de ce insisti sa ii minimizezi efortul, munca si implicarea, cand este meritul ei ca studioul arata asa.

    daca tot citezi din blogul meu, tot acolo am scris si asta: “Dar cu Eliza a fost perfect – she nailed it dintr-o schita pe coltul unei foi.”.

    • doina - March 22, 2016 at 1:59 pm - Reply

      Mazi, deductiile mele sunt din textele citate de pe blogul tau. Nu insist in nici un caz sa minimizez efortul Elizei; probabil ca trebuia sa spui cu toate cuvintele ca a fost alegerea ta sa supervizezi santierul si ca ai avut ajutorul ei de cate ori l-ai cerut. Din doua texte lungi si pline de detaliile chinurilor inerente in situatia in care te ocupi de ceva ce nu stii, reiese fix ca ajutorul ei a fost zero.
      Imi pare rau, chiar o admir pe Eliza si-i stiu toate lucrarile, inca de cand era studenta, asa ca poate n-ar fi fost rau, daca o admiri si tu, sa ajustezi tonul si sa faci precizarile de rigoare. De la “nailed it” pe coltul unei foi pana la produsul final e cale lunga – dupa cum ti-ai dat seama singura – asa ca poate era cazul sa o mai pomenesti si pe parcurs…

      • Liana - March 30, 2016 at 9:02 am - Reply

        @Doina: dupa cum stiti, probabil, proiectarea e una si supervizarea e alta si, din acest motiv, inseamna costuri diferite si suplimentare – cand proiectarii i se adauga si supervizarea. Dupa cum pricep eu, Eliza a facut proiectarea si ceva accente in timpul executiei; in rest, Mazi a umblat de una singura pentru ca, probabil, se cam uita in punga, sa ii ajunga si de lumina, la sfarsitul lunii.
        Si, oricat de minunat architect, profesionist si om ar fi Eliza, munceste si ea pe bani; faptul ca o fi ceva prietena cu Mazi nu inseamna ca ii duce santierul la capat pe degeaba.
        Ca astea-s ale mai proaste afaceri, cele intre prieteni, netransate: fiecare ramane cu un gust amar; cel care da, ca se da ieftin, cel care primeste, ca a platit prea scump.

        Dincolo de aceste comentarii, eu o urmaresc pe Mazi pe Facebook si sunt invidioasa in cel mai bun si mai sincer mod, ala care te face sa aspiri si tu mai incolo: felicitari, YOU nailed it, pentru ca fara munca ta la acest vis, nu erau nici munca (senzationala) a Elizei, nici povestea, nici spatiul, nici pozele astea. Si nici comentariile insinuante :-). Sa ajungi acolo unde iti doresti!

        • doina - April 6, 2016 at 10:30 pm - Reply

          @Liana, you nailed it – e leitmotivul acestei discutii, se pare :)) Sa ajungi acolo unde iti doresti, si sa ramai acolo cat iti doresti! Cat despre insinuari, numai de bine – eu una am spus ce aveam de spus, n-am insinuat nimic, iar tu ai explicat foarte bine situatia.

  • anda - March 22, 2016 at 11:45 am - Reply

    Ce minunat este totul!

  • Leave a Reply