search

Nea Marcel

posted on
January 21st, 2013
written by
Sanziana
category
JURNAL P.S.
comments
2 comments

Nea Marcel este vecinul meu de la etajul cinci. Ne-am salutat de zeci poate chiar de sute de ori, ambii cu zambete largi intiparite pe fata, dar nu ne-am spus niciodata nimic.  De doua saptamani insa, am devenit prieteni. 

Povestea incepe cu o masina stricata. A mea! Poate ca ar trebui sa precizez ca nu pricep nimic din ce are legatura cu mecanica unei masini, si-asa mi-a fost cam greu sa patrund in tainele soferiei la 29 de ani.  Dar sa revin la masina mea, cea cu probleme complicate. S-a aprins un bec dubios pe bord, eu am intrat in panica, am tras pe dreapta, am facut o fotografie, am trimis-o tuturor prietenilor mei mai tehnici, am intrebat daca e grav, am inteles ca da si am abandonat vehiculul in parcare.

Timp de doua saptamani nici ca m-am atins de ea. Parerile prietenilor mei erau impartite, dar mai toate solutiile incepeau cu o platforma. Intr-una din aceste zile mi-am adus aminte de Nea Marcel si de senzatia mea cum ca, de-a lungul anilor, l-am vazut reparand masini prin parcare. Dar nu stiam nici cum il cheama, nici la ce etaj locuieste, doar ca are mustata si fes. L-am pandit cateva zile bune, iar norocul mi-a suras intr-o dupa amiaza cand a urcat cu mine in lift.

“La Multi Ani, domnisoara. Ma primiti si pe mine?

La Multi Ani! Cum sa nu va primesc? Daca ati stii de cand va pandesc…

Vai de mine, pe mine? De ce?

Am si o explicatie, stati linistit! Mi se pare mie sau v-am vazut reaparand masini prin cartier?

Nu vi se pare deloc. Sunt electrician auto de o viata.

Ce noroc pe capul meu atunci! Nu-i asa ca va uitati si la masina mea?”

***

I-am explicat atat cat m-am priceput eu care sunt problemele, mi-a promis ca ma ajuta si a doua zi mi-a batut la usa. Dupa vreo doua ore s-a intors cu cheile .

“Asta-i masina buna, domnisoara, n-aveti treaba cu ea. Mai faceti 100.000 km  fara sa-i schimbati nimic. Cred ca era de la filtrul de benzina, dar am rezolvat-o”

Eram tare mandra, imi placea ca spunea lucruri frumoase despre masina mea.

“V-am aruncat si pachetele de tigari din masina. Le cam aveti cu fumatul, nu va incurcati…

Mdaaa, fumez, fumez mult, imi cer scuze daca era cam dezordine. Trebuia sa fi facut eu curat.

Nu-i problema. Pot sa intru si eu sa fumez o tigara la dumneavoastra?

Sigur ca da. Va rog, intrati, dar sa stiti ca am ramas fara cafea. Cu ce sa va servesc?

Un pahar cu apa, e perfect”.

 

S-a asezat pe scanul de la masa din bucatarie, si-a scos o tigara, telefonul si a inceput sa se uite, cand la mine, cand prin camera.

 

“Siiiiiii… cu ce va ocupati?

Am lucrat la o revista mai multi ani, acum am un blog si ma ocup si de proiecte de redecorare.

Aha, deci sunteti decoratoare. Pe Nea Marian, de la 9, il cunoasteti?

Domnul de deasupra? Da, cred ca m-a si ajutat o data sa montez o usa.

Ce usa?

Asta, de la bucatarie.

El e tamplar si are un atelier in apropiere. Ar trebui sa colaborati. Ia stati, ca il sun acum. Ce faci, Mariane? Eu sunt la vecina de la 8, domnisoara Sinziana si fii atent ca dansa e decoratoare. Poate o iei o data sa-i arati atelierul tau. Uite ii dau acum numarul de telefon si vorbiti voi. Ia notati-va…

Gata, am notat. Multumesc.

Doar de-aia suntem vecini. Nu aveti pentru ce. Sa va notati si numarul meu si orice problema aveti, sunati-ma”.

***

A doua zi ma grabeam foarte tare catre o intalnire si cum legile lui Murphy functioneaza intocmai, am ramas blocata in lift. Desi nu sufar de claustrofobie, m-au apucat toate caldurile, mi-au dat lacrimile si am inceput sa caut disperata o solutie. In prima faza, am sunat la deranjamente:

Buna ziua. Am ramas…

Adresa, va rog! (pe un ton taios)

Am spus adresa si cand incercam sa explic inca o data ce mi s-a intamplat…

Numarul de Telefon!

Am spus si numarul de telefon si am incercat sa reiau povestea.

Interfonul!

Doamna, nu va suparati, la ce va trebuie si interfonul?

Pai cum intra baiatul in bloc, domnisoara?

De unde sa stiu eu, stimata doamna? Cu siguranta nu sunand la interfonul meu, din moment ce sunt blocata in lift!

Si eu va intreb inca o data, el cum intra?

Pe bune? Chiar vreti sa va raspund eu la intrebarea asta? Ati inteles ca sunt in lift si ca nu pot iesi?

Bine, bine, o sa trimitem pe cineva de urgenta, desi nu stiu cum va intra…

Aaaaaaaaaaaaa si am inchis telefonul.

Mi-am adus din nou aminte de Nea Marcel, dar de data asta aveam si numarul lui de telefon. Lipita cu fata de usa liftului, am sunat:

Buna ziua, Nea Marcel?

Buna ziua, da.

Nea Marcel, sunteti acasa?

Da, domnisoara Sinziana.

Puteti sa ma scoateti si pe mine din lift?

Unde sunteti?

La parter.

In doua minute, cu ajutorul lui si al unui patent, am fost salvata. Astfel a inceput prietenia mea cu vecinul de la etajul 5.

 

Foto: teachengineering.org

 

 

 

 

 

Postari recente

Blogroll

Cauta pe site

RSS Abonare la RSS

2comments

  • Andreea - January 21, 2013 at 2:31 pm - Reply

    Ce draguta poveste :)

  • elena - January 22, 2013 at 7:02 am - Reply

    Nea Marcel – Supermanul zilelor noastre!!!!!

  • Leave a Reply