search

Povestea animalelor din viata mea

posted on
June 29th, 2012
written by
Sanziana
category
JURNAL P.S.
comments
2 comments

Nu, nu sunt catusi de putin ironica si nici nu mi-am propus sa scriu o fabula in aceasta zi de vineri. Pisica e pisica, catelul e catel si hamsterul hamster in povestea animalelor din viata mea. 

Cred ca cel mai bine ar fi sa specific inca de la inceput: daca esti pisica sau catel si ai vrea sa-ti fiu stapana, citeste cele de mai jos si decide singur/a daca mai vrei sa-mi calci pragul.

Eram destul de mica si imi doream, ca orice copil, un animalutz de casa. Plangeam cand dupa o pisica din fata blocului, cand dupa un catelus zburlit gasit pe langa un tomberon. Cum mama mea nu se lasa induplecata (iubise un motan pe nume Giani in tinerete si nu mai avea loc de o noua iubire), am decis ca trebuie sa-mi iau singura soarta in maini. Am cumparat de la petshop un hamster blanos, un borcan mare de muraturi, talas si cu un zambet pana la urechi am batut la usa casei mele. Groaza, panica, teroare! “Pleaca cu uratenia aia din casa mea! Vai, daca iese de acolo? Pune repede niste carti peste gura borcanului, sa nu scape”. Fara prea multe alte explicatii, eu si hamsterul am fost trimisi la verisoara mea, cu obligatia de a ma intoarce singura acasa. Bucuroase ca ne putem juca impreuna si ca avem si un nou prieten, am scos hamsterul sa-l mangaiem. Doar ca micutul necuvantator a fugit sub pat, iar in incercarea noastra de a ridica patul pentru a-l scoate, l-am omorat. Tristete mare. M-am intors singura acasa.

Au trecut cativa ani buni. Impreuna cu primul meu iubit si fara stirea mamei, mi-am cumparat un coker spaniel. Cred ca i-am pus numele de Droopy, daca nu ma inseala memoria. L-am adus acasa, mama l-a servit cu un ou fiert taiat felii (nu-mi pot scoate acea imagine din cap), mi-a spus sa il scot la plimbare si sa ma intorc singura. Am plans, am suspinat si i l-am dat iubitului meu care statea la curte. N-a avut nici el o soarta foarte fericita. La nici jumatate de an departare, am insistat cu lacrimi de crocodil sa mi se ia macar o pisica. Mama a cedat si a fost de acord sa-i luam o pisica bunicii. Puteam astfel sa o vizitez oricand si nici nu locuia la noi in casa. Asa a aparut Toto in viata mea. Doar ca bunica iubise o singura pisica, alta decat cea pe care o iubise mama, si nici gand sa-i mai intre o noua felina in gratii. Toto a plecat dupa cateva luni si el spre curtea iubitului meu. A dus-o binisor vreo cativa ani pana intr-o zi cand a disparut.

Era ziua mea de nastere. Cred ca implineam 16 ani. Colegii de clasa au strans bani si mi-au cumparat un canis pitic negru. N-am apucat sa-i dau un nume pentru ca a fost trimis in aceeasi seara catre proprietar. “N-avem cum sa tinem noi un caine. Si nici Oma (bunica) nu il vrea”. Asa ca ramane doar cu denumirea de “canisul” in povestea mea. In acelasi an, dar prin decembrie, am gasit un catel mic, gras si alb pe o strada din apropierea casei mele. Era pe jumatate inghetat. L-am bagat in geaca, am intrat in apartament si mama a spus ca il pot tine pana a doua zi. Veti fi socati sa aflati ca dragostea dintre mama si Adi (numele tatalui meu), cainele nostru alb, a fost una adevarata. Dormeau impreuna, mancau impreuna si se sorbeau neincetat din priviri. Cand s-a facut cam prea mare pentru un apartament cu doua camere, am decis de comun acord sa il ducem la curte. Lacrimi, suspine, dar l-am dus. Dupa doua ore era din nou in pragul usii. “Cum s-a intors, de unde a stiut el drumul, manca-l-ar mama pe el. Asta e reincarnarea lui taicatau, uita-te tu la mine. Nu degeaba i-am spus noi Adi”…. alte lacrimi. A mai locuit vreo doua luni cu noi, dar situatia cu spatiul si cainele mare se agrava. L-am dat cuiva la Medgidia. Adi nu a mai stiut drumul inapoi.

Am ajuns la facultate. Stateam intr-o garsoniera din piata Progresului si sufeream de frica de intuneric. Intr-o seara, doi prieteni au gasit un pisic mic, dungat si s-au gandit sa imi faca o bucurie. Ne-am jucat, am dormit impreuna in pat, ne-am trezit, iar eu am plecat la cursuri. Cand am revenit acasa, pisicul murise. Nici el nu a apucat sa primeasca un nume. Ramane cu denumirea de “pisicul dungat”. La doi ani diferenta, am vrut sa-i fac un cadou inedit prietenului meu (altul decat cel cu cocker-ul si Toto). I-am cumparat doi hamsteri pitici si o cusca ultramoderna. Bucurie mare. Cand ne-am intors din vacanta, hamsterii facusera bebelusi. Si mai mare bucurie. N-au trecut nici doua zile, ca hamsterii s-au mancat intre ei. La revedere familie de hamsteri.

In septembrie anul trecut, am hotarat sa cumpar un beagle. Bineinteles ca era o surpriza pentru iubitul meu (altul decat cel cu hamsterii). Mi-a spus el de nenumarate ori ca nu-si doreste caine, dar eram convinsa ca totul se va schimba cand va da cu ochii de Poppy. Si da, totul s-a schimbat. Dar nu neaparat in bine. Am iubit-o enorm, dar dupa patru luni am dat-o. E bine, sanatoasa si o mai vad din cand in cand.

Ei, credeti ca a venit momentul sa renunt la a-mi mai dori un animalut de casa? E retorica intrebarea, nu trebuie sa va simtiti obligati sa imi raspundeti…

 

 

 

Postari recente

Blogroll

Cauta pe site

RSS Abonare la RSS

2comments

  • panselutza - July 16, 2012 at 10:46 am - Reply

    pai, sa nu mor eu de ras si de dragul tau…
    o minune de poveste pentru mine..pt animalute..nu stiu ce sa zic:)

  • deac laura - August 18, 2012 at 3:02 pm - Reply

    ooo … cam multe ghinioane si ce soarta trista au avut majoritatea blanosilor tai … dar nu dispera… multe animalute isi asteapta parintii/asteapta sa fie salvate, poate totusi …
    nici ai mei (desi crescusera cu animalute, dar la casa cu curte) n-au luat in calcul vreun animalut, dar majoritatea colegelor aveau (iepuri, pasari, catei) astfel ca prin scolala generala-deci clasele primare am luet 1 catelus din spatele blocului si m-am dus cu el la scoala in ghiozdan, cu gandul sa-l aduc pe sest in casa si sa-l ascund in camera mea, evident a facut furori in clasa in pupitru, iar bunicul care ma lua de la scoala a aflat de la invatatoare si i l-a dat fiicei acesteia, Eliana; mai mare fiind am incercat cu catei gasiti tot pe langa blocuri de o prietena a parintilor, fotograf, dar a tinut o noapte in care au facut prin casa …; mai mare fiind am incercat cu alt catel tofolog “primit” de la o colega … pa pa si acestuia …; dar crescusem si ai mei nu mai aveau scapare … asa ca au tot incercat ei cu tot felul de conditii, dar dupa zugraveala tata a decis; pisica – e mai usor cu ea in apartament … evident ca am acceptat, siel crescuse cu animalute, dar la curte, insa adora matele, asa ca am luat 2 surori de la o colega care locuia chiar in spatele liceului Iulia Hasdeu, am fost cu ele la dr. Fulger, pe aceeasi straduta, in ghiozdan am luat nisip din curtea liceului … si iata: Ascu a mea a implinit 16 ani!(din pacate, surioara ei, Patuta, a decedat in urma complicatiilor post-castrare, la 1 an, inca eram la liceu)

  • Leave a Reply