search

Tarta cu rabarbar, trandafiri si crema de vanilie

posted on
March 12th, 2015
written by
Raluca Ioana Cohn
category
CONCURS, LEISURE
comments
0 comments

Rubarba sau rabarbar? Corecte ambele, tin sa va instiintez! Noroc cu incantatoarea tarta pe care ne-a pregtatit-o Raluca Ioana Cohn, caci altfel nu stiu daca aflam vreodata…

“Am o relatie veche si foarte stransa cu rubarba, sau rabarbarul, numele sub care l-am cunoscut eu initial in copilarie, in gradina casei noastre de la Brasov, loc in care nu este o aparitie atat de rara si putin cunoscuta ca prin zona Bucurestiului.

Daca la inceput l-am ignorat, crezand ca e vorba de o buruiana oarecare si am fost destul de reticenta cand mama mi-a prezentat prima prajitura cu rabarbar si primul compot cu aceeasi planta ciudata, am ajuns sa ma indragostesc iremediabil de aroma ei si orice o contine.

Si da, lasand la o parte factorul nostalgic, ii iubesc aroma si gustul atat de mult, fara sa frizez neaparat patologicul, incat in prezent si parfumul meu preferat o contine. Si este una dintre acele arome pe care fie le iubesti, fie le urasti. Valabil si pentru gust.

Nu cred ca exista cale de mijloc in ceea ce priveste sentimentele fata de rabarbar. Iar pentru cei care nu au avut inca sansa sa il cunoasca, merita macar sa incerce.

Pentru ca multa vreme mi-a lipsit, mai precis de cand am venit in Bucuresti, cand am inceput sa il regasesc, fie intr-un gem de rabarbar cu vanilie primit cadou de la o prietena si facut tot prin zona Brasovului (pe care, gem, imi amintesc ca l-am savurat incet, incet, ca sa nu se termine si sa ma bucur de el cat mai mult), fie in sortimentatia unui cunoscut lant de patiserii dupa ale carei produse nu ma dau neaparat in vant, asta pentru ca am cateva blocaje, o data stiind ca cele mai multe produse de la ei vin congelate de prin alte parti si pentru ca am avut nesansa sa nimeresc la un moment dat un melc cu miere, scortisoara si…piatra, lucru care m-a costat pe langa pretul melcului si cateva sesiuni serioase la stomatolog.

Probabil era din produsele proaspete, facute loco…cine stie? In orice caz, ideea e ca nu l-am ratat (pe rabarbar – asta daca v-am pierdut intre timp) nicaieri unde l-am gasit.

Iar cand era de negasit, parfumul meu de zi cu zi a fost cel care m-a facut sa-l pastrez pana astazi la fel de aproape de inima.
De cativa ani insa a inceput sa fie mai usor de gasit si atunci cand nu ma duc eu special dupa el si se intampla sa imi sara in cale, nu-l iert aproape niciodata. Asa am facut si recent cand l-am gasit intr-unul din hypermarket-urile pe care ajung sa le apreciez cu astfel de ocazii rare.

Asa ca pe langa alte combinatii cu ingrediente sarate (daa, branza!), a iesit si aceasta tarta cu rabarbar, trandafiri si crema de vanilie, care desi este ceva mai laborioasa, merita tot efortul si rabdarea.

Pentru aluat:
(cantitatile sunt pentru o tava de aproximativ 16 x 28 cm)
225g faina (am folosit alba desi nu e alegerea cea mai sanatoasa, dar merge perfect aici)
25g migdale pisate
2 linguri zahar pudra
140g unt rece, taiat cuburi
1 galbenus de ou

Pentru rabarbar
aproximativ 700 g rabarbar (adica tijele, curatate la capete si pe cat posibil mai subtirele si de aceeasi grosime)
1 pastaie de vanilie cu semintele scoase
50 g zahar (eu am folosit de cocos)
sucul de la o jumatate de lamaie
2 lingurite apa de trandafiri

Pentru crema de vanilie
250 g lapte
4 galbenusuri mari
2 linguri zahar
1 lingurita amidon
1 lingurita faina
100 ml smantana dulce
semintele din pastaia de vanilie

Prima operatiune este legata de rabarbar, ale carui tije se spala, se curata la capete si se taie in bucati egale (eu le-am taiat pe dimensiunea tavii, adica pe latimea ei ca sa asez apoi bucatile una langa alta. Desi pentru valoarea vizuala e mai bine asa, pentru procesul servirii si apoi pentru consum, sunt sigura ca e mai ok sa il taiati bucati mai mici, urmand sa-l asezati apoi ceva mai relaxat peste crema tartei.

Intr-o tigaie se pun la fiert cam 300 ml de apa impreuna cu zaharul, pastaia de vanilie si zeama de la jumatatea de lamaie. Imediat ce zaharul s-a dizolvat, se pun bucatile de rabarbar si se tin pe foc mic 5 minute. Apoi se iau de pe foc, se aduaga si apa de trandafiri si se lasa sa se raceasca in sirop minim o ora. Asa aveti sansele cele mai mari sa nu se sfarame (dar si daca se intampla, gustul va fi la fel de bun).

Intre timp se face rapid aluatul, punand toate ingredientele enumerate intr-un robot de bucatarie si se amesteca pana ce compozitia seamana cu firimiturile de paine sau nisipul umed. In timp ce se amesteca, se adauga si galbenusul de ou si 1-2 linguri de apa rece. Apoi se formeaza cu mana o bila de aluat, care se lasa sa se odihneasca cam 30 minute la frigider.

V-am spus deja ca e mai laborioasa reteta, asa ca intre timp trebuie facuta si crema de vanilie. Se incalzeste laptele cu semintele de vanilie pana aproape de punctul de fiebere. Intre timp se amesteca bine galbenusurile cu zaharul, amidonul si faina pana ce culoarea compozitiei devine mai palida. Apoi se toarna laptele peste aceasta compozitie, tot in timp ce se amesteca. Se strecoara apoi printr-o sita fina inapoi in cratita si se pune pe foc mediu spre mic amestecand fara oprire, pana ce crema se ingroasa. Apoi se pune intr-un bol curat, se acopera cu folie alimentara ca sa nu faca crusta si se raceste minim o ora la frigider.

Intre timp se scoate aluatul din frigider, se intinde cu sucitorul si apoi se aseaza cu grija in tava. Se coace orb (adica cu o hartie de copt deasupra, pe care se pun boabe de fasole (ca sa nu se umfle aluatul si sa ramana cuminte pe fundul tavii), la 180C cam 20 de minute. Apoi se indeparteaza hartia de copt cu boabele de fasole si se mai lasa aproximativ 8-10 minute pana se rumeneste frumos. Se lasa la racit. Pana se raceste bine blatul, se termina crema, adica se bate smantana dulce la viteza mica, cu grija, pana devine frisca. Apoi se incorporeaza usor cu o spatula in crema de vanilie scoasa de la frigider. Dupa ce aluatul s-a racit bine, se pune crema deasupra si se aliniaza sau aseaza dupa preferinte bucatile de rabarbar scoase din sirop. Dupa ce le-ati asezat pe tarta, se mai ung o data bine cu o pensula si cu sirop, ca sa fie treaba treaba.

Ultima parte cred ca e cea mai dificiala, cel putin pentru mine asa a fost. Anume rabdarea.
Timp in care tarta ar fi bine sa stea la frigider inainte de a fi servita sau…devorata, dupa caz. Succes! “

Text, reteta si foto: Raluca Ioana Cohn

Postari recente

Blogroll

Cauta pe site

RSS Abonare la RSS

Leave a Reply