search

Un of, nimic mai mult…

posted on
April 30th, 2013
written by
Sanziana
category
JURNAL P.S.
comments
4 comments

Saptamana trecuta ma aflam pe Stefan cel Mare, blocata in trafic. Cand, in sfarsit, am reusit sa ma misc un metru, am realizat ca se lucra pe banda mea de mers. Am semnalizat, dorindu-mi doar sa ocolesc muncitorii…

Ce val de injuraturi am starnit, n-as vrea sa va reproduc intocmai. Pana aici, nu cred ca va povestesc nimic fantastic, nimic din ceea ce n-ati experimentat pe pielea voastra. Surprinderea mea a intervenit atunci cand mi-am dat seama ca in spatele invectivelor si al claxoanelor nervoase se afla o doamna. M-am uitat la ea, am zambit si i-am facut semn sa treaca. Dar calmul meu englezesc se pare ca a scos-o din calmul ei englezesc. Nervii atinsesera cote maxime si trebuia sa se descarce. Nu a sarit si la bataie, dar, sincer, nu m-as fi mirat prea tare. Noroc ca un bun prieten m-a invatat sa stau mereu baricadata. Asa, prevenitv…

O data cu acest incident, am avut si o epifanie (imi place mult cuvantul, dar n-am avut ocazia sa-l folosesc mai des). Nu stiu daca am dreptate, dar traiesc cu senzatia ca tot mai multe reprezentante ale sexului frumos au uitat sa fie feminine sau considera feminitatea drept o slabiciune ce trebuie extrasa cu forcepsul.

In tavalugul asta al femeii, exclusiv, de cariera, al femeii care nu mai are nevoie de barbat pentru ca poate face si singura tot (sau aproape tot), al femeii care schimba becul, repara pana la masina, are mereu dreptate, nu se machiaza si da cu pumnul in masa, eu nu ma regasesc deloc sau prea putin.  Iar o lume in care noi le facem pe toate, pe mine, sincer, nu prea ma incanta.

Sa nu ma intelegeti gresit, apreciez toate beneficiile pe care egalitatea intre sexe ni le-a adus… Imi place sa votez, sa am pareri, sa conduc masina, sa castig bani, sa gatesc doar cand am chef si cate si mai cate pe care predecesoarele noastre nu le-au putut face.  Dar imi place si sa fiu curtata, ocrotita si iubita de barbatul de langa mine, imi place sa fiu invitata la dans, sa rosesc, sa am nevoie de el sa schimbe un bec, sa primesc flori, sa-i pretuiesc parerea, sa-l respect, sa organizeze el vacanta, sa plang pe umarul lui atunci cand ma simt deznadajduita, sa fiu vulnerabila uneori si sa nu stiu eu totul mai bine de fiecare data. Sunt convinsa ca multe dintre cele enumerate mai sus le-as putea face si fara ajutorul lui, al barbatului ( flori mi-am cumparat singura de prea multe ori), dar nu vreau, refuz cu obstinatie sa dovedesc in fiecare zi ca pot si eu, ca pot tot. Da, poate pot, dar e obositor si lipsit de farmec.

Si, ca sa ma intorc de unde am plecat, nu cred ca singura varianta pentru a conduce o masina in traficul infernal din Bucuresti, este sa copiez comportamentul agresiv pe care barbatii il au adesea. Sunt o femeie la volan si, incredibil, dar ma descurc si-asa…mai feminina!

Photo via cuded.com

Postari recente

Blogroll

Cauta pe site

RSS Abonare la RSS

4comments

  • Raluca - April 30, 2013 at 1:51 pm - Reply

    Este atat de urat sa auzi o femeie injurand…Totul tine de educatia de acasa…cum ai fost obisnuit, cum vorbeau parintii in casa, in ce mediu ai crescut. Este inevitabil sa nu injuri si tu cand auzi in jurul tau numai “vorbe de duh”.

  • Panseluta - April 30, 2013 at 4:13 pm - Reply

    Desi feminitatea nu este punctul meu forte ..ai atata dreptate! In ultimul timp s-au inversat atat de tare rolurile ca ar trebui sa ne sperie putin..

  • Daniel - April 30, 2013 at 5:20 pm - Reply

    Felicitari pentru cuvintele si gandurile tale foarte frumoase! Cat despre doamna de la volan care scotea invective pe gura mai ceva ca un balaur flacari din nas, sa stii ca a fost de la karma negativa de saptamana trecuta. Joi dimineata, in centrul Pitestiului, doua doamne soferite care si-au avariat usor masinile s-au dat jos si au inceput sa se injure si sa se loveasca reciproc. Iar vineri dimineata, in acelasi loc, am fost injurat pe trecerea de pietoni pentru ca traversam prea incet si pentru ca zambeam (ascultam formatia mea preferata si eram un pic prea zen, recunosc)… de catre o “doamna” soferita foarte amabila. Imi cer scuze pentru lungimea mesajului, dar voiam sa iti arat ca se pot intampla lucruri si mai urate… din pacate.

  • david - July 31, 2013 at 4:08 am - Reply

    iubesc femeile care stiu sa fie femei

  • Leave a Reply