Dintr-o zi de vizita in alta… O fi rau, o fi bine? Eu merg pe a doua varianta, fara doar si poate, dar fiecare este liber sa-si aleaga raspunsul care i se potriveste.
Intorcandu-ma la realitate, caci doar in spatiul virtual o tin din vizita in vizita, acesta este un apartament in care nu am lenevit cu o cafea in fata, dar pe care sunt tare, tare bucuroasa ca vi-l pot prezenta. Le multumesc Annei si Mariei ca s-au gandit la mine (si la voi) si ca mi-au facut ziua mai frumoasa lasandu-ma sa ma plimb, chiar si virtual, prin acest apartament atat de altfel, atat de intim, atat de dark & cosy in acelasi timp.
Inainte de a ceda cuvantul Annei si Mariei, va mai spun ca sunt iremediabil indragostita de fiecare detaliu al dormitorului, de culorile in alese, . Gata, va las in compania acestor fete talentate:
“Inainte de toate trebuie sa spun ca e un proiect gandit si executat impreuna cu Maria Farcas. Maria, desi ocupata si preocupata adesea cu proiectul principal din care face parte, Apparatus 22, un art-collective ce merita toata atentia iubitorilor de arta contemporana, mi se alatura in unele proiecte, acesta nefiind primul dar e primul documentat.
Ce putem altceva sa spunem despre apartamentul asta, decat ca nu prea am actionat “ca la carte”. Privelistea si lumina naturala suficienta ne-au determinat sa ignoram dimensiunile modeste ale apartamentului si prin urmare si primul impuls ca daca-i mic trebuie sa fie musai alb. And we went all dark, mai putin in baie. Nu regretam deloc desi stim ca e mai high-maintenance decat un spatiu luminos iar executia necesita mult mai multa atentie spre detalii.
Pentru ca desi inchise,culorile peretilor, maro si bleumarin, sunt calde si profunde, atmosfera nu e nicidecum sumbra ci mai degraba relaxanta si primitoare. Ne-am asigurat de asta folosind lumina artificiala indirecta din plin, mult lemn vechi, invechit de vant, pe peretele capatai al dormitorului dar si nou, blond in bucataria lipsita aproape complet de lumina naturala, draperii generoase, detalii vintage si plante.
Pardoseala din microciment este printre preferatele noastre. Nu e usor sa convingi intotdeauna beneficiarul ca desi contine cuvantul “beton” in denumire, nu e “rece” si ca e o surpafata ideala, neutra si binevoitoare pentru aproape orice intentie estetica. Am folosit-o din colt in colt, inclusiv in baie in zona dusului.
Structura initiala a apartamentului a ramas in mare parte aceeasi. A fost eliminat doar peretele dintre hol si bucatarie si s-a anulat una din cele doua usi catre dormitor care fractura un perete al livingului. Partitia ce delimiteaza holul de intrare de zona de dining a fost inspirata chiar de o solutie similara, existenta in versiunea initiala, insa uzata si veche.
Asta spun eu.
Ce spune Maria:
Cateva ganduri disparate si mai generale.
Cu cat un spatiu e mai mic, ingrat, intortocheat, intunecat, distrus si fara speranta, cu atat provocarea ce ni se pune dinainte e mai tentanta, iar transformarea mai spectaculoasa. Tin minte ca am intrat intr-un apartament minuscul, dezolant si am exclamat, incintate : Ah, ce luminos e ! Cu luxul acelor ferestre uriase, ne-am aventurat sa lucram cu culori atit de inchise.
Unul din ingredientele unui proiect pe care il declaram reusit si la care lucram cu placere este increderea totala a clientului. Desi alcatuita din materiale si obiecte, o casa este in cele din urma ceva extrem de organic, un organism viu. Pe parcursul amenajarii, pe linga deciziile majore ce-i definesc structura (pardoseala, schema electrica, delimitarea zonelor, etc) mai apare un nor de decizii mici care, insumate, creeaza traseul proiectului din punctul zero pina in punctul terminus. Ce apreciem enorm este libertatea acestei puzderii de decizii „mici”, care de multe ori trebuie luate pe loc, rapid, intuitiv – fara o argumentare constanta, fara concesii ce par marunte (dar nu sunt), fara micro-management din partea beneficiarului. Bliss !
Si inca ceva. Cum spunea si Anna la inceput, este primul proiect finit la care am lucrat cap-coada impreuna. Si atunci cind esti „pe felie” cu echipa (afinitati, estetica, entuziasm), ideile proaste sunt sanctionate (mai mult sau mai putin delicat), greselile observate, reglajele imbunatatite, ideile bune instant aplicate, energia dublata. Ce misto! “
Fotografii de Catalin Georgescu
– lucrul favorit: portretele de pe peretele din dormitor
– locul favorit: dormitorul – peretele din spatele patului
– cosy indeed
– dimensiuni mici accentuate prin culor inchise, dar estompate de decor minimalist
– detalii de lumini bine amplasate
– men’s cave
– lemnul da senzatia de caldura
imi prea place !! :)