Pentru a nu ştiu cîta oară
cerul încăpea în botul unui pui de vulpe
Eu şedeam pe o scară de ciment
cu nişte cărăbuşi pe faţă
o floare galbenă se legăna
o scorbură se adîncea
pe cînd la poartă ciocăneau încet
şapte bătrîni cu şapte linguri rupte
Şi totuşi în tăcerea asta densă
degetele noastre aşterneau cearceafuri
busturile ni se lipeau prin zid
obrajii desenau cu var aceleaşi semne
sărută-le mîna bătrînilor
ei au adus urină de cal pentru stîrpit buruienile
sărută-le mîna şi spune-le cu vocea mea
că eu şedeam pe o scară de ciment
spune-le asta cu vocea mea
Ei au să clatine din cap şi-au să se ducă pe la alte porţi
pe cînd noi ne vom continua plutirea
în botul unui pui de vulpe
Anotimp – Gellu Naum
Perfect Photos & Styling by Zwei
0 comments