Am lipsit cateva zile de pe blog, dar sa nu ma invidiati prea tare caci nu am fost la mare si la soare. Am avut o saptamana grea, frumoasa si, pe alocuri, presarata cu revelatii.

Una dintre ele intentionez sa v-o impartasesc chiar acum pentru ca, din cand in cand, trag aer adanc in piept si remarc schimbarile prin care trec. De cele mai multe ori le pun pe seama varstei… Da, cred ca si de aceasta data!

Nu sunt o persoana matinala, dar ma trezesc in zorii zilei atunci cand sunt nevoita. Imi aduc aminte de perioada in care lucram in lumea fimlului si ma trezeam in fiecare dimineata in jurul orei cinci. Cred ca nu imi convenea prea tare, dar nici nu ma plangean din cale-afara. De-abia asteptam sa ajung pe platou si sa-mi torn in paharul alb de plastic o cafea ( orice fel de cafea, nu aveam pretentii). Mi-ar fi placut la nebunie sa am timp sa o savurez, dar aproape intotdeauna nu apucam sa beau mai mult de doua guri pana sa se instaleze haosul.

Astazi, la mai bine de zece ani distanta, nu concep sa imi incep ziua fara sa-mi fi savurat cafeaua. In continuare ma trezesc in zorii zilei daca sunt nevoita, dar daca nu am o cafea buna in fata si jumatate de ora de liniste in care sa privesc pur si simplu in gol, nu prea te intelegi cu mine. Si traiesc cu senzatia ca mi-am castigat acest drept: sa beau o cafea buna in liniste! Haosul poate sa mai astepte un pic…

Photo via sio-b-q.tumblr.com