“Camera din fata” exista, se afla pe strada Mendeleev si este una dintre acele frumoase taine ale Bucurestiului pe care ma bucur sa o pot impartasi cu voi.
La prima vedere am fost cucerita de atmosfera, ambient, decor (de care s-au ocupat proprietarii, printre ei fiind si Calin Goia. Multe dintre obiecte au apartinut bunicilor lor).
La a doua vedere, m-am furisat in poveste, am indragit personajele si m-am simtit ca acasa in Camera din fata. Cu toate ca nu am ajuns inca acolo. Dar acum stiu sigur unde va avea loc urmatorul rendez-vous.
Dar poate vreti sa ascultati si voi povestea…
” Aveam vreo 4 ani. Ai mei ma lasasera la bunici. M-am trezit si, cu ochii inca lipiti de somn, am iesit din dormitor, am trecut de bucatarie si am ajuns in camera dinspre strada. Bunica mea statea in fotoliu, crosetand ca de obicei. La masa, cu ziarul in fata si o ceasca de cafea langa, bunicul citea cu voce tare. Cand m-a vazut, bunica m-a luat in brate, m-a pupat si m-a intrebat: iti fac un ceai cu paine cu dulceata? Mirosea atat de frumos a cafea, am infulecat repede cea mai buna dulceata din lume si am suflat in ceai sa nu ma ard. Avea gust de tei, menta si putin busuioc. Mi-e tare dor de zilele acelea.
In goana dupa cadouri de sarbatori, intr-o duminica din decembrie anul trecut, intamplator am ajuns in Centrul Istoric al Bucurestiului unde, bineinteles, era un targ de Craciun. Intru si imi atrage atentia un domn respectabil inconjurat de obiecte vechi, saci de cafea, rasnite, un pdijitor batran, multe vorbe frumoase si multe lucruri din trecut. M-a vazut curios si m-a invitat sa ma apropii. Am aflat imediat, era respectabilul Domn Florescu, Mihail Florescu de care auzisem cate ceva. Am vorbit pret de jumatate de ceas, timp in care m-a fascinat cu povestile Dumnealui despre cafea si despre te miri ce. A fost !impede, m-a castigat si brusc am vrut sa flu ca el, sa fac ce face el, sa invat de Ia el, sau macar sa-mi fie prieten.
CAMERA DIN FATA e locul acestor 3 personaje. Fiecare cu povestea lui, cu amintirile uneori rostite, alteori nu. Dar in ea incap lejer 20 cu peste 200 de povesti spuse alandala sau pe rand, Ia un ceai aburind, o cafea proaspat rasnita, 0 lingurita de serbet sau dulceata. E ca o cutie de lemn cu mii de sertare si totodata e un puzzle imens ce asteapta sa fie compus. si, ai sa razi, simtim ca. ne regasim in toate sertarele, cane e bine in toate piesele imprastiate pe jos: amintiri, prieteni de care n-am mai auzit de-o viata, povestile altora, noi cu voi intr-o seara ploioasa de toamna sau cine mai stie ce.
Oare sa aiba ceaiul atata putere? Sau e cafeaua care ne face sane simtim asa? Un lucru e sigur oricum: aici, in CAMERA DIN FATA, ele nu lipsesc vreodata”.
Strada Mendeleev nr. 22
Tel: 021/311 15 12
poate arata dragut, dar serviciul e groaznic. singura ceainarie din lume care te taxeaza pentru MIERE… la CEAI!…
Vaaaai! Tu numai locuri minunate descoperi!
@Rita: Gresesti. Majoritatea ceainariilor din Bucuresti au mierea la pret separat. Iar la 7,5 lei cat este un ceai servit in ceainic la Camera din Fata nu cred ca ai de ce sa te plangi. Este cea mai convenabila, curata si ingrijita ceainarie :)
Intr-adevar o minunatie de loc… numai de ar fi si staff-ul la fel de minunat :( m-am intristat dupa o vizita, dra de la casa a crezut ca m-am intors cu spatele sa plec (m-am intors putin) si mi-a aruncat o privire atat de urata, when she thought I wasn’t looking.
probabil pentru ca statusem 45 de minute cu o amarata de latte (care a fost buna, de altfel)
Este intr-adevar un loc intim si linistit, pe care l-am vizitat cu placere, in care m-am bucurat de un cocktail de cafea cu menta si in care mi-ar placea sa revin. Pot sa o contrazic pe Rita si sa spun ca in multe locuri, cel putin din Bucuresti, se taxeaza mierea servita alaturi de ceai/limonada etc.
Cred ca alte detalii merita evidentiate, la fel cum povestea si Sanziana…
chiar daca am ajus foarte rar la camera(si in total de vre-o 5 ori) m-am indragostit de local de prima data. ambientul, oamenii… este un local care isi alege singur clientii. nu oricine intra in camera va simti ceva special. e adevarat ca nu toti sunt facuti pentru a fi chelneri, dar fiecare incearca in felul lui sa fie alaturi de clienti.
ana- am stat si eu o data la O SINGURA cafea 2 ore… nu s-a uitat nimeni urat la mine. poate ti s-a parut.
rita – mierea se plateste peste tot. dar, la camera mierea nu cred ca este sintetica, cum am gasit in alte ceainarii.
Oricum, Camera din fata este un local special, care merita sa intri in el, si sa-i asculti povestile. Felicitari celor care au avut ideea de a deschide acest local, si sper ca pe viitor sa nu se schimbe, sa regasesc aceeasi atmosfera calda care era cand am ajuns eu pe acolo.
Inevitabil apar si ceva pareri nu foarte bune despre noi si locul nostru” minunat,”asa cum spun majoritatea celor ce ne-au trecut pragul.Ne-am straduit si ne straduim sa va oferim ,cu suflet ,tot ce avem mai bun si majoritatea spun ca am reusit.
Sigur se mai pot face multe .
RITA sa stii ca taxarea pentru miere cum spui tu a aparut urmare a unor intamplari un pic comice ,O parte din clientii nostri, poate la fel de nemultumiti ca si tine, se asezau la masa ,comandau un ceai , dupa care scoteau din geanta pachetul de biscuiti si ii serveau cu miere.
Am luat aceasta masura in speranta ca asemenea gesturi un pic deranjante nu se vor mai repeta.
Nu cred ca exista vreo ceainarie in care platesti 2 lei si pui in ceai cata miere vrei.
Te astept cu drag si voi incerca sa-ti schimb parerea.
ANA ne cerem scuze daca asa s-a intamplat dar dupa cum stii probabil nu toti oamenii sunt asa cum ne dorim noi.
Asa ca te astept si pe tine la un LATTE poate nu asa de amarat ca cel despre care vorbesti tu.
Imi place acest loc de mor!!! si daca ai dat 2 lei pe o miere?? ce?? ti s-a parut un capat de tara?? au preturi corecte, staff super dragut si amabil ! Nu este ptr toata lumea locul acela!!! felicitari celor care detin acest minunat refugiu!!!
pentru Dana: 20 de lei pentru un caffe latte nu mi se pare un pret corect. E doar o cafea cu lapte pana la urma…