Vitamina C la pachet cu izul de sarbatoare, pentru Craciunofili exaltati. Se impune o ceasca de ceai cu rom alaturi, la depanat dileme de amor. 

Ingrediente:
4 – 5 clementine (adica in jur de 375g)
6 oua
225g zahar
250g migdale macinate (sau faina)
1 lingurita plina praf de copt

Prajitura premeditata cu un clocot prelung si domol  de clementine pentru concentrarea aromei citrice. Cele mai rubensiene clementine se uita pe foc intr-un vas cu apa pana ce incep sa fiarba, apoi sunt lasate sa susoteasca la foc mai bland pret de 2 ore.

Odata scurse, racite, taiate jumatati si mantuite de samburi, clementinele se framanta agitat in blender pana ce isi elibereaza parfumul intr-o pasta viu colorata. Da, cu coaja cu tot.

Din acest moment, cuptorul se pune pe mocnit pentru ca nu mai e mult pana ce clementinele se prajituresc gata de copt.

Ouale zvantate usor cu telul se amesteca cu zaharul, migdalele macinate (sau faina) si praful de copt, se insufleteste toata treaba cu piureul de clementine si se arunca intr-o forma de tarta manjita cu unt.

Prajitura se da la inchegat, pufosit si crescut vreo ora la cuptor (cand incepe sa se rumeneasca, dupa 30-40 minute, e bine sa se acopere cu o hartie de copt daca marginile dau semne de colorare timpurie).

Dupa testul cu scobitoarea infipta in prajitura si scoasa curata, se scoate din cuptor si se lasa sa isi aseze aromele undeva tihnita la racoare.

Et voila, ceva dulce cu gust fin de citrice, textura densa si usor umeda, de parca ar  de fi fost insiropata. Savoarea clementinelor devine mai zdravana dupa o zi – doua de odihna.

PS: Se poate incerca si cu portocale. Sau cu lamai ori limete (dar se creste cu 50-70g cantitatea de zahar).
Foto: somekitchenstories.com.