Este pentru prima data cand ma asez la calculator in acest nou an cu intentia de a asterne cateva randuri, dar nu am nici cea mai vaga idee ce sa scriu…

Cred ca cel mai indicat ar fi sa ma las surprinsa! Dar, va anunt din timp ca, daca la finalul acestui articol nu sunt multumita de ce a iesit, s-ar putea sa sterg toate randurile si sa ramana un post cu o simpla fotografie… Doar e Visuell!

Ceea ce stiu cu certitudine este ca va doresc un an de vis (intentionam sa scriu un an de poveste, dar m-am razgandit), un an care sa va surprinda placut la fiecare pas si sa va faca sa zambiti din metru in metru! Ce frumos ar fi ca urarea mea sa se adevereasca, nu-i asa?

Revenind la 2018, habar nu am cum sa abordez acest an, din ce unghi sa-l privesc si in ce culori sa-l desenez… Nu am rezolutii, nu am planuri (cateva poate, dar marunte), ma simt de cateva luni incoace intr-o perioada de adaptare si nu am nici cea mai vaga idee cand si daca va trece. De aproape sase luni de zile sunt mama Leei si, desi m-am straduit din rasputeri sa fiu si Sinziana de la Visuell in acelasi timp, va marturisesc (si cred ca se vede cu ochiul liber) ca nu prea mi-a iesit. Mai incerc, nu ma las batuta, dar sunt adesea atat de coplesita, fericita, obosita sau entuziasmata, incat mi-e greu sa imi adun gandurile, sa ma detasez de tot si sa ma asez in fata calculatorului asa cum o faceam inainte.

Sa luam de exemplu aceasta seara in care am decis ca nu ma bag in pat pana nu scriu ceva… Am culcat bebelusa, mi-am asezat increzatoare laptop-ul pe masa din bucatarie, am scris trei randuri si s-a trezit. Mi-am uitat complet ideea, am fugit, am adormit-o la loc si acum sper sa reusesc sa termin de asternut aceste cateva randuri pana la urmatoarea trezire. Nu intentionez sa va scriu povesti despre maternitate, chiar cred ca au fost toate spuse sau scrise intr-un fel sau altul, nu am sfaturi destepte de dat (poate doar de capatat), tot ce vreau sa spun este ca sunt o mama la inceput de drum si, ca orice mama incepatoare, vreau sa le fac pe toate bine, sa alin, sa legan, sa cant, sa rad, sa nu ratez nimic si, in acelasi timp, sa nu uit si de mine… De-asta va ziceam la inceput ca nu stiu cum sa abordez acest an! Ce-o iesi vom vedea la final…

Va pup!

P.S. Iata ca nu am sters tot ce am scris si nici bebelusa nu s-a trezit pana in acest moment!

Photo via pinimg.com