De fiecare data cand trec printr-o experienta care mi-a placut si m-a marcat, vreau sa va povestesc despre ea cu lux de amanunte, dar entuziasmul imi ingreuneaza capacitatea de a-mi organiza gandurile.

Exact asta mi se intampla acum pentru ca nu stiu de unde si cu ce sa incep. Poate ca ar trebui sa va fac cateva confidente pentru ca astfel sa aveti o imagine de ansamblu cat mai corecta. Adesea spun despre mine ca iubesc provocarile, ca sunt innebunita dupa ele, dar, ca sa fiu suta la suta onesta, prima mea reactie atunci cand mi se propune ceva nou are mare legatura cu panica. Daca nu inteleg, daca nu ma voi descurca, daca, daca si iar daca…?

Panica si teama am simtit si in clipa in care am primit provocarea Canon de a face eu, singura, singurica, cu mainile astea doua, fotografii. In primul rand pentru ca nu-mi aduc aminte sa fi pus mana vreodata pe un aparat de fotografiat, in al doilea rand pentru ca ma consider o persoana atehnica si fug manacand pamantul atunci cand aud specificatii tehnice. Prietenii pot confirma ca refuz din principiu orice informatie “criptata”.

M-am mai linistit atunci cand am inteles ca aparatul Canon in cauza, un DSLR ( veti fi surprinsi cate am invatat intre timp), este “prietenul cel mai bun” al incepatorilor. Am hotarat sa-i dau o sansa si sa vad daca ne putem imprieteni.

Fotografiile din acest articol sunt dovada vie ca am reusit pana la urma sa ne cunoastem si chiar sa ne apreciem. Mai mult eu pe aparat si ale sale obiective decat el pe mine, dar, in fine… Mie inca nu-mi vine sa cred ca acum chiar stiu sa schimb un obiectiv ( nu stiu daca in ochii vostri e o mare realizare, dar pentru mine a fost un real succes) si, fiti atenti, am si obiectivele mele favorite. Aceste cuvinte nu credeam sa le rostesc vreodata… Va si spun care sunt, sigur ca da!

Cel mai mult si cel mai mult m-am jucat cu EF 50 mm, adica obiectivul pentru detalii. Este ceea ce va trebuie atunci cand va doriti sa estompati fundaluri pentru ca are o diafragma mare ( orificiul prin care ajunge lumina la aparat, ca sa stiti la ce ma refer). Eu alte specificatii tehnice nu am retinut, dar mai toate fotografiile mele sunt facute cu acest obiectiv, asa ca m-a descurcat cu exact aceste informatii.

Am mai cochetat si cu un al doilea obiectiv ( nu de alta, dar invatasem sa le schimb si trebuia sa exersez), dar aici a trebuit sa-mi repet de mai multe ori in minte ca sa retin numele lui si ce face: EF-S 18-135mm. Asta inseamna ca 18 mm este cea mai larga valoare a sa ( incadrezi cat mai mult), iar valoarea de 135 mm va face ca obiectele aflate la distanta sa apara mai aproape. Teoria ca teoria, ideea este ca practica este chiar mai simpla.

Ca un fel de concluzie… Pentru prima oara in viata mea am indraznit sa fotografiez. In plus, am scapat si de o mare teama, teama de a pune mana pe un aparat. Mai am multe de invatat, dar pentru o prima lectie, indraznesc sa spun ca m-am descurcat binisor.

Am uitat ceva… Am uitat sa va spun ca mi-am propus sa surprind texturi cat mai diferite in aceste imagini, imagini care sunt, de fapt, un “sneak peak” pentru urmatoarea zi de vizita.