Da, este acea zi de vineri in care mergem cu mic, cu mare in vizita! Nu ne indepartam foarte tare, dar lasam Bucurestiul la cativa zeci de kilometri in spate pentru a ajunge acasa la Alina, Marius si Micha.

Sunt entuziasmata, emotionata si usor incurcata caci am multe sa va spun si nu stiu exact cu ce sa incep. Am stabilit ca ne plimbam prin casa de la tara a Alinei, a lui Marius si a lui Micha, despre care am aflat ca este terminata de curand, foarte de curand. Alina a visat mult la acest “colt de rai”, atat de mult incat s-a pus pe strans lucruri, obiecte, maruntisuri, chiar inainte de a o intalni (pe ea, pe casa de la tara). S-au vazut si s-au placut la prima vedere in urma cu aproximativ doi ani si au decis sa ramana impreuna (tot despre Alina si casa este vorba).

De atunci si pana in ziua in care eu imi beau cafeaua pe veranda, s-a petrecut schimbarea. Totul, aproape totul s-a transformat. Desenul verde de pe fatada casei, usa mica turcoaz de lemn care da din sufragerie intr-unul dintre dormitoare, plafonul de lemn si dulapul din hol sunt singurele elemente originale ale casei care au fost pastrate.

In orice coltisor se simte pasiunea, nu ai cum sa nu-ti dai seama de bucuria cu care au fost gandite si aranjate toate obiectele acestei case de vis. Sobele (cu un stop cadru pe soba din bucatarie), culorile, corpurile de iluminat, barnele de lemn din sufragerie, semineul sau chiar si cele doua petice de lana infatisand un barbat si o femeie de pe usa de la baie, iti cam taie rasuflarea si te fac constient de sufletul si dragostea puse in acest spatiu.

Alina, Marius si Micha au visat sa-si petreaca Craciunul aici si chiar daca “santierul” parea sa nu se mai termine niciodata, visul s-a transformat in realitate. Si da, am inteles (si am citit pe fata Alinei) ca a fost magic. Am stat ore bune in vizita, am povestit si am ascultat povesti, am uitat ca era o zi de marti ( a ajutat si faptul ca nu prea am avut semnal la telefon) si m-am delectat ca intr-o veritabila zi de vacanta…

Si stiu ca nici nu am finalizat inca visul cu casa mea perfecta, dar imi cam vine sa ma pun din nou pe visat, de data aceasta la casa de la tara. Ma voi infrana o perioada, dar nu cred ca pot sa ma abtin la nesfarsit, asta ca sa nu spuneti ca nu v-am avertizat.

Cam atat am avut de narat, restul se poate vedea cu ochiul liber… Paste fericit si tihnit ca aceasta zi de vizita va doresc!

Fotografii de Catalin Georgescu