Erau începuturile moi ale cercului, grădinile justificate. Câţiva călăreţi obosiţi clătinau din cap în semn de bun venit. Ceva ca o ferigă ne răcorea umerii.
Afară, un copil gigantic, până la al şaptelea cer al răbdării, ne zâmbea la fereastră. Îi auzeam părinţii bubuind, chemându-l să se culce, mai jos, într-o scorbură a cerului. Acolo trebuia să doarmă, să-şi califice oasele, pe-o blană de lupoaică.
Începuturile Gellu Naum
Perfect Photos & Styling by Zwei
0 comments