Despre Madalina Andronic v-am mai povestit de nenumarate ori,  cand despre desenele ei minunate si talentul in fata caruia ma inclin, cand despre The Awesome Project, un minunat proiect din care face parte. Azi insa, in centrul atentiei este ZEN! 

Cine?
Zen! Pisică fără neamuri de rang înalt, dar cu o stare interioară permanentă de repaos, indiferenta şi un aer de superioritate care ar putea-o plasa rapid printre aristocrate.

Ce (ii place cel mai mult sa faca)?
Să se strecoare in dulap şi să doarmă pe cele mai pufoase haine, să participe la toate activităţile importante de pe cele mai bune locuri (adică din poala executantului sau călare direct pe ce face el), să se joace de-a v-aţi ascunselea, să fie mângâiată (scurt, doar cât îi trebuie) pe nas şi urechi, să cârâie la porumbeii de pe blocul vecin, să bea apă din borcanele cu acuarele, să mănânce facturi şi pâine (miez, nu coajă, da?) – în general să mestece lucruri care nu-şi au rostul în gura unei pisici.

Este o pisică destul de autonomă, face numai ce simte, nu e adepta afişării dovezilor de iubire în public, însă micile gesturi scăpate fără voia ei o dau de gol când îi place de cineva.

Cand si cum (a intrat in viata voastra)?
Zen e constănţeancă, am cules-o din curtea casei părinţilor mei, unde se pripăşise iarna trecută. Nu mai avusesem pisici până atunci, mă credeam a dog-person, dar m-a prins atât de tare, încât l-am convins până şi pe tata că-i rost de dragoste adevărată.

Unde (este locul lui favorit)?
Cu siguranţă NU în braţe. Are perioade şi locuri speciale în funcţie de ce-i cere corazonul – pe cufărul de sub biroul meu, lungită de-a lungul caloriferului, în dulap, în cutia cu prosoape, pe scaunul pe care urmează să te aşezi sau în locurile cele mai strâmte. Basically, if it fits, I sits. Dar ca notă separată, sacoşele sunt viaţa ei.

De ce (este special pentru tine)?
Zen a venit într-o perioadă în care aveam mare nevoie de ea, a fost drăgăstoasă, lipicioasă şi mi-a dat ce şi cât mi-a trebuit. Chiar dacă, aparent, iubirea dintre noi este condiţionată de mâncare şi joacă, ea lăsându-se greu mângâiată şi eu furându-i drăgăleli pe la colţuri, suntem mereu împreună într-un fel sau altul şi ştim amândouă că în adâncul sufletelor noastre există o legătură specială. Sau ok, ştiu eu.

Fotografii de Catalin Georgescu