In ultima vreme nu prea mai am eu timp de iesit prin baruri sau restaurante, dar iata ca tot am reusit sa reperez un loc nou si cool din Bucuresti… Astazi, beraria Mikkeller! 

Nu am ajuns aici si nici nu pot promite ca o voi face in curand, dar mi-au placut atat de mult arhitectura si design-ul interior, incat l-am rugat (chiar l-am rugat) pe Bogdan Ciocodeica sa-mi povesteasca tot. Si chiar mi-a povestit (atat de frumos incat nu am mai simtit nevoia sa intervin):

“Una dintre cele mai speciale beri din lume, brandul danez Mikkeller, care este prezent in lume cu locatii proprii doar in cateva orase foarte atent selectate – cum ar fi de exemplu Tokyo, Seoul, San Francisco, Los Angeles in afara Europei, iar in Europa exceptand Danemarca doar in Barcelona, Berlin, Stockholm si Reykjavik – a deschis un beer-bar si bistro in piata Charles de Gaulle intr-o vila spectaculoasa de inceput de secol XX.

Cladirea are o personalitate foarte puternica si o relatie aparte a zonei principale interioare cu piata, aceasta fiind elevata aproape cu un etaj peste cota exterioara. Prin intermediul unui balcon amplasat de-a lungul fatadei, care pluteste peste nivelul trecatorilor se stabileste o relatie directa cu spatiul pietei in prelungirea spatiului interior dominat de geamurile inalte, protejate de un grilaj decorativ, parte din conceptul arhitectural original.

De-asemenea si elementele arhitecturale interioare ale casei originale au fost pastrate si reintegrate intr-o maniera complementara cu spatiul nou amenajat: grinzile de lemn si semineul de piatra desi parte dintr-un vocabular arhitectural clasic, devin componente ale unui limbaj contemporan, apropae abstract. Amenajarea interioara exploateaza si amplifica atmosfera intima, nostalgica, calda si familiala a cladirii, creeand un interior atemporal, fara sa urmeze drumul batatorit ale citatelor istorice cu piese de mobilier de epoca, ci prin reinterpretarea si redesenarea simplificata ale acestora, print-o arhitectura bazata pe texturi, culori inchise si lumina punctuala joasa, care lasa spatiul apropape incognito in penumbra, cumva asemanator localurilor perioadei interbelice, si care permite patrunderea luminilor de seara ale pietei vazute dintr-un unghi privilegiat.

Contemporaneitatea spatiului consta atat in liniile simple, aproape simbolice, ale volumelor separeurilor amplasate de-a lungul geamurilor, fara ca acestea sa intrerupa relatia interiorului cu orasul, cat si prin folosirea aceluiasi material lemnos gri, abstact pentru mobilier si pentru pardoseala, astfel formand un corp comun, un volum unic care este introdus in spatiul casei si care ofera un suport si un cadru autonom pentru toate celalalte piese de mobilier.
Mesele finisate cu linoleum verde, scaunele cu un design modernist, cat si corpurile cu abajur de alama, sunt o reinterpretare contemporana ale recuzitei perioadei interbelice, completate cu o vegetatie abundenta, transformand astfel spatiul intr-un salon urban sofisticat, asemanator experientei culinare si de degustare de bere de specialitate.”(Bogdan Ciocodeica)

Avea vreun rost sa mai adaug ceva?