Am foarte multe sa va povestesc, dar nu prea imi iese partea cu organizatul gandurilor si nici nu stiu in ce maniera ar trebui ele asternute. Voi face totusi o incercare!
In luna octombrie a anului trecut, mai exact pe data de 19, v-am anuntat cu surle si cu trambite ca, in sfarsit ( dupa vreo doi ani de cautari), am gasit casa visurilor mele. In momentul in care am scris cu entuziasm acele cateva randuri, echipa de muncitori lucra de zor, eu si M ne contraziceam in privinta culorii canapelei, totul decurgea firesc, iar noi visam sa ne mutam in preajma sarbatorilor de iarna in casa noua. Aproape ca facuseram si invitatiile la masa de Craciun!
Imi aduc aminte ca eram atat de bucuroasa incat nu prea reuseam sa-mi gestionez entuziasmul, as fi fost in stare sa merg strengareste pe strazi (daca nu oi fi si facut asta, desi nu-mi mai aduc aminte). In fine, ca sa nu lungesc prea mult povestea, la cateva zile dupa ce am scris cu elan despre casa visurilor mele, am descoperit (evident nu eu, ci constructorul si inginerul structurist) ca avea probleme destul de grave de structura, ca betonul din podele si tavane era “rupt” si ca ar fi avut nevoie de o reconsolidare in cel mai propriu sens.
La auzul acestor cuvinte, m-am pus pe plans. Nu intru in detalii, dar cred ca am varsat cateva rauri mici de lacrimi. Partea buna este ca noi achitaseram doar un avans, nu suma integrala. Ne-am gandit mult, am analizat problema pe toate partile si am ajuns la concluzia ca, cel mai bine ar fi sa renuntam la casa. Ceea ce am facut… Of, of, of! O alta consecinta care mi-a cam dat lumea peste cap a fost ca a trebuit sa ne mutam cu chirie, caci vanduseram deja apartamentul nostru.
Da, am fost tentata sa ma deprim de-abinelea, dar dupa cateva zile in care n-am mai contenit cu plansul, mi-am dat seama ca dramatizarea nu e chiar folositoare, ca ar trebui sa-mi suflu manecile si sa ma pun iar pe cautari. Ceea ce am facut… Nu cu foarte mare chef sau elan, dar am facut!
A trecut Craciunul, a venit 2016, am reinceput vizionarile si am sperat din tot sufletul ca adevarata casa a visurilor noastre sa ni se arate cat mai repede. Azi, 1 martie, mi-am facut curaj si am decis ca e momentul sa va anunt din nou ca am gasit-o, ca e a noastra, ca e tot ce am visat si un pic mai mult si ca in scurt timp incepem renovarea. Am renuntat totusi la surle si la trambite!
Nu imi mai vine sa merg strengareste pe strazi, probabil pentru ca am exagerat intaia oara, dar sunt fericita si linistita! Desi ar fi indicat sa incetez cu planurile, sper ca in luna mai sa ne mutam Acasa (dar promit sa nu ma supar daca nu va fi asa). Va voi tine la curent cu etapele si va voi povesti amanuntit fiecare detaliu… Video, foto, text, ce pot, cum pot!
My Dream House is back!
Illustration by Loot for Visuell
waaaaa, ABIA ASTEPT desfasurarea fortelor! <3
Am trecut si noi prin asa ceva, doar ca in cazul nostru casa avea probleme cu actele. Stiu cum e sa “ai” deja o casa, sa o vezi in viitor si apoi sa o pierzi. Long story short, am gasit alta, cu o gradina mai mare si ne bucuram mult ca prima n-a fost sa fie. Cand o casa e sa fie a ta…AIA iti va aduce bucurie :). Succes :)
Asteptam. Felicitari. Sa fie intr-un ceas bun!
Multumesc frumos! Revin cu vesti :)
Deeeci aceasta era explicatia faptului ca nu ai mai zis nimic de-atunci, legat de casa :( .
Nu pot decat sa te incurajez , si sa-ti urez succes si rabdare cu noua achizitie , poate ca cea veche nu era sa fie !
Asteptam vesti !
De-abia astept sa am vesti :)