Cand sunt din cale afara de entuziasmata si vreau sa impartasesc vestea cu cei dragi, am tendinta de a ma pierde in detalii, adesea insignifiante, doar pentru a nu ajunge atat de repede la punctul culminant.

In plus, mi-am dat seama ca imi este foarte greu sa gasesc cuvintele potrivite care sa-mi descrie starea sufleteasca si care sa nu sune ( cel putin in capul meu)  foarte banal… Cum va spuneam, ma pierd in detalii si observ ca sunt deja la al doilea paragraf si tot nu v-am dat vestea cea mare. Ar prinde bine un sunet de tobe pregatitor (macar pentru cateva secunde). Ei bine, dupa doi ani de cautari, dupa multe articole despre cum va arata sau despre cum ar trebui sa arate, dupa multe nopti in care am visat-o si mi-am imaginat-o pana in cel mai mic detaliu, My Dream House a binevoit si si-a facut aparitia!

Da, am fluturi in stomac ( imi pare rau, dar o expresie care sa descrie mai bine ce simt nu mi-a venit in minte) si inca nu imi vine sa cred ca am gasit ceea ce am cautat cu atat de multa ardoare: un apartament cu trei camere intr-o casa veche pe o strada linistita, cu un mic balconas pe care sa-mi beau cafeaua in fiecare dimineata, cu camere inalte si lumina multa, aproape de parc si de toti prietenii mei.  Sunt atat de bucuroasa incat nu prea stiu cum sa-mi gestionez exaltarea, as vrea sa vorbesc si sa ma ocup doar cu asta, de casa visurilor mele.

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand am pasit pentru prima oara in ea am stiut ca aici vreau sa incep un nou capitol al vietii mele. Este adevarat, stadiul in care se afla nu este unul chiar grozav, este foarte de mult de munca, probabil si ceva mai multi bani de cheltuit decat ne-am inchipuit, dar sunt atat de hotarata sa-mi transform visul in realitate, incat sunt dispusa si sper sa trec peste toate obstacolele ce-mi vor iesi in cale.

Pentru ca drumul pana la My Dream House  va fi destul de lung si de anevoios, mi-am promis un singur lucru: sa nu fac compromisuri mari, sa incerc sa ma apropii cat pot de mult de ceea ce mi-am dorit, chiar daca uneori voi avea tendinta sa aleg solutia cea mai simpla si mai putin costisitoare.

Sunt aproape sigura ca economiile noastre nu vor fi suficiente pentru toate “minunile” la care visez, motiv pentru care m-am gandit ca as putea sa ma interesz ( M va stramba din nas) despre cum pot lua un mic credit de nevoi personale. Mic am zis, nu vreau sa ma intind mai mult decat mi-e plapuma…

Vestea buna ( pentru mine, nu pentru M)  este ca din luna septembrie ING Bank ofera creditul de nevoi personale pe loc si fara adeverinta de salariu. Un singur drum la banca si doar buletinul sa nu-l uit.

Da, trebuie sa indeplinesti niscaiva criterii: sa ai cetatenie si rezidenta in Romania, varsta minima de 18 ani, venit lunar de minim 750 lei, minim un an vechime in campul muncii si minim 6 luni vechime la ultimul angajator, fara intreruperi mai mari de 30 de zile in ultimul an. Eu ma incadrez, sa stiti!

Dobanda este fixa si se incadreaza intre 8.95%-10,45%. Exista doua variante de a obtine acest credit:  daca esti salariat sau pensionar si veniturile tale sunt raportate la ANAF, va trebui sa prezinti doar Actul de identitate in original si in cazul in care esti client ING, si cardul ING. Daca esti salariat si, conform legii, venitul tau nu este raportat la ANAF, e nevoie sa prezinti urmatoarele documente: adeverinta de salariu in format ING, adeverinta privind veniturile realizate în anul anterior.

Desi nu am luat inca o decizie si probabil ca va mai dura pana voi lua una, ideea ca ma pot prezenta la ING cu buletinul si ca pot pleca cu banii pentru “minuni” pe loc, mi se pare incantatoare…

Pana atunci, va invit sa vizionati video-ul de mai jos, in care puteti trage cu ochiul la stadiu actual al casei. In curand, va voi arata mai multe, dar v-am zis ca nu vreau sa ajung prea repede la punctul culminant!