search

O furnica poeta

posted on
December 9th, 2014
written by
ZWEI
category
BY ZWEI, CLOSE-UP
comments
0 comments

În timp ce scriu
Pe tocul meu
Se urcă o furnică.

Ştie şi ştiu
Că n-are de ce
Să-i fie frică.
Nici s-o alung,
Nici s-o omor,
Nu-mi stă în fire.
O singură nenorocire:
Fără s-o observ, din greşeală,
S-o moi cu peniţa în cerneală
Şi să devină singura furnică albastră
De pe planeta noastră.
Ba, dacă bea din cerneală un pic,
Nu se mai poate face nimic:
Devine singura furnică poetă
De pe planetă.
Şi atunci, trebuie să facă cerere
Şi reclamaţie
Să fie primită (de greiere!)
În uniunea de creaţie.

Ana Blandiana – O furnică poetă

1
2
3
4
4a
4b

Perfect Photos & Styling by Zwei

Postari recente

Blogroll

Cauta pe site

RSS Abonare la RSS

Leave a Reply